AVIZ

referitor la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale

 

 

          Analizând proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr. 316 din 21.06.2022 și înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr. D714/21.06.2022,

 

CONSILIUL LEGISLATIV

 

În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr.73/1993, republicată, și al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,

          Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observații și propuneri:

1. Proiectul de lege are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările și completările ulterioare, în sensul majorării limitelor amenzilor contravenționale, precum și al stabilirii unor fapte drept infracțiuni.

          2. Prin conținutul său normativ, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

          3. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.

          4. Din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene, proiectul intră sub incidența reglementărilor subsumate Politicii europene în domeniul Mediului, integrate segmentului legislativ – Poluare și  daunesectorul – Prevenirea /Controlul poluării.

          În raport cu obiectul specific de reglementare, la nivelul dreptului european derivat, prezintă incidență directă dispozițiile Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării), prevederi  transpuse deja  la nivelul legislației naționale conform art. 288 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), îndeplinindu-se astfel angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la UE, ratificat prin Legea nr. 157/2005.

          Astfel, România a transpus la nivel intern dispozițiile  Directivei 2010/75/UE (IED) prin intermediul Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările și completările ulterioare.

          Potrivit Expunerii de motive, ulterior transpunerii acestor prevederi la nivelul legislației naționale de profil, cu ocazia evaluării efectuate de către Comisia Europeană asupra calității transpunerii IED în România și în celelalte state membre ale UE, s‑au constatat anumite carențe și nereguli ale procesului de transpunere, ceea ce a generat necesitatea unor intervenții legislative asupra actului normativ de bază, în ceea ce privește regimul sancționator.

          5. La partea introductivă a art. I, pentru respectarea uzanțelor redacționale, expresia „01 noiembrie 2013” trebuie redată sub forma „1 noiembrie 2013”.

          6. La pct. 1, pentru o corectă sistematizare a dispozițiilor referitoare la contravenții, normele din cuprinsul art. 73, reformulate potrivit observațiilor de mai jos, trebuie redate în următoarea succesiune: actualul alin. (1); actualul alin. (6); actualul alin. (3); actualul alin. (4); actualul alin. (7); actualul alin. (8); actualul alin. (9); actualul alin. (5), actualul alin. (10), actualul alin. (2).

          7. Referitor la norma propusă la pct. 1 pentru partea introductivă a art. 73 alin. (1), în vederea asigurării uniformității în materia reglementării contravențiilor, expresia „se sancționează cu amenzi cuprinse între 50.000 lei și 500.000 lei” trebuie înlocuită cu sintagma „se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 500.000 lei”.

           8. La actualul alin. (2) al art. 73, astfel cum este propus la pct. 1, pentru asigurarea unei reglementări complete, textul trebuie reformulat, astfel:

                   „... - În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 28 alin. (1) și art. 29”.

          La actualul alin. (4), pentru rigoare normativă și ținând seama de restructurarea alineatelor articolului, expresia „sancțiunilor prevăzute la alin. (1) - (3)” trebuie înlocuită cu sintagma „sancțiunilor prevăzute la alin. (1) și (3)”.

          9. Semnalăm că dispozițiile referitoare la prescripție, din cuprinsul dispozițiilor propuse la pct. 1 pentru art. 73 alin. (7) și (8) trebuie reanalizate, sub următoarele aspecte:

          9.1. La actualul alin. (7), întrucât sancțiuni contravenționale sunt prevăzute și la alin. (3), precum și pentru unitate de exprimare cu textul din actualul alin. (8), expresia „aplicării sancțiunilor contravenționale prevăzute la alin. (1)” trebuie înlocuită cu sintagma „aplicării sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la alin. (1)”.

          Pe de altă parte, întrucât norma are ca obiect stabilirea termenului de prescripție a aplicării sancțiunilor contravenționale, nu se justifică precizarea potrivit căreia respectivul termen este de 3 ani „independent de comunicarea procesului verbal de  sancționare”.

          Avem în vedere faptul că aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzute de actul normativ de bază se realizează prin întocmirea procesului-verbal, care se înmânează contravenientului sau se comunică acestuia, ulterior întocmirii, potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001.

          Prin urmare, în ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, prezintă relevanță momentul întocmirii procesului‑verbal, moment care trebuie să se situeze înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii faptei, și nu momentul comunicării respectivului proces-verbal.

          Este necesară, de aceea, eliminarea din text a expresiei „independent de comunicarea procesului verbal de sancționare”, fiind suficientă stabilirea termenului de prescripție, prin derogare de la dispozițiile art. 13 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

          9.2. În ceea ce privește reglementarea din cuprinsul normei propuse pentru actualul alin. (8), referitoare la stabilirea termenului de prescripție a executării sancțiunilor contravenționale, semnalăm că aceasta nu are în vedere specificul acestei instituții în materia contravențiilor.

          Precizăm că în acest domeniu sunt incidente nu numai dispozițiile art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc, în fapt, termenul maxim de la aplicarea sancțiunii în care trebuie comunicat procesul‑verbal, ci și cele ale art. 215 alin. (2) din Codul fiscal, care stabilesc termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor provenind din amenzi contravenționale, calculat de la momentul la care aceasta devine executorie potrivit dispozițiilor art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

          Din redactarea propusă, potrivit căreia sunt excluse de la aplicare prevederile dispozițiile art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului, nu rezultă cu suficientă claritate dacă se preconizează, de fapt, stabilirea unui termen special în care trebuie comunicat procesul-verbal sau stabilirea unui termen special de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor provenite din amenzile contravenționale.

          Este necesară, de aceea, reanalizarea textului, astfel încât reglementarea instituită să fie clară și previzibilă.

          Menționăm că, în măsura în care se intenționează stabilirea unui termen special în raport cu termenul general de două luni prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (1), textul trebuie să prevadă în mod expres derogarea de la aceste din urmă prevederi, și nu excluderea lor de la aplicare.

          Pe de altă parte, în măsura în care se preconizează derogarea de la dispozițiile art. 215 alin. (2) din Codul fiscal, norma trebuie completată cu o precizare expresă în acest sens.

          În plus, la textul propus pentru actualul alin. (8), pentru evitarea repetiției, expresia „sancțiunilor contravenționale aplicate pentru contravențiile prevăzute la alin. (1)” trebuie redată sub forma „sancțiunilor aplicate pentru contravențiile prevăzute la alin. (1)”.

           10. La actualul alin. (9) al art. 73, astfel cum este propus la pct. 1, întrucât se prevede competența exclusivă a instanței în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta, propunem ca textul să debuteze cu sintagma „Prin derogare de la dispozițiile art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare”.

          Menționăm că aceste din urmă dispoziții stabilesc competența alternativă a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția sau a judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul contravenientul.

          În plus, pentru claritatea textului, ținând seama și de reformularea propusă mai sus pentru actualul alin. (2), este necesară eliminarea trimiterii la dispozițiile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, ca superfluă.

          11. La partea dispozitivă a pct. 2, pentru respectarea uzanțelor normative, expresia „articolele 731 - 733” trebuie redată sub forma „art. 731 - 733”.

          12. La art. 732, astfel cum este propus la pct. 2, pentru corectitudinea exprimării și pentru claritatea normei de incriminare, partea finală a textului trebuie reformulată, astfel: „... operarea, după aducerea de modificări substanțiale în sensul art. 3 lit. i), a oricărei instalații sau instalații de ardere, instalații de incinerare a deșeurilor sau instalații de coincinerare a deșeurilor, fără a deține autorizație integrată de mediu/autorizație de mediu care să includă și condiții de funcționare corespunzătoare respectivelor modificări”.

          13. La art. II, precizăm că stabilirea intrării în vigoare a dispozițiilor referitoare la contravenții la 10 zile de la publicarea legii nu reprezintă o derogare de la prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care prevăd în mod expres această posibilitate.

          Prin urmare, textul trebuie reformulat, astfel:

                   „Art. II. - Dispozițiile art. I pct. 1 intră în vigoare la 10 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.”.

 

 

 

 

 

PREȘEDINTE

 

Florin IORDACHE

 

 

 

 

 

București

Nr. 705/22.06.2022